Literatură română contemporană

Care nu are tema tranziției în ea

Ziceam zilele trecute pe Instagram că m-am săturat să citesc în literatura română contemporană despre perioada de tranziție de la comunism la capitalism, adică fatidicii ani `90. Îmi zicea cineva în comentarii că există și alte subiecte, lucru pe care nu l-am contestat niciodată. Am citit și cărți din literatura noastră contemporană care nu vorbesc despre nemesisul meu. Cred că ar fi util să fac o listă cu autorii și autoarele pe care le-am citit și pe care le-am apreciat (mai mult sau mai puțin) pentru că s-au îndepărtat de tranziție și au ales subiecte mai actuale.

Trebuie să menționez și că am fost plăcut surprinsă să văd că nu sunt singura care are această părere.

Sfârșitul lumii e un tren - Daniela Rațiu

Cred că romanul Danielei e una dintre cărțile mele preferate din ultimii ani. Narațiunea este inspirată de experiența familiei ei la foametea din `46-47. Nu credeam că o să îmi dea coșmaruri, la propriu, un roman despre un sat din moldova unde localnicii ajung să mănânce cadavrele vecinilor lor pentru a se salva.

Recomand din tot sufletul pentru brutalitatea și grotescul narațiunii.

Toată dragostea dintr-o fotografie arsă - Maria Orban

Îmi place foarte mult tema maternității în literatură, iar Maria Orban exact despre asta vorbește în Toată dragostea… Plusează foarte bine cu genealogia, pentru că maternitatea aici este dezbătută atât din perspectiva bunicii, cât și a fiicei. Niște relații mamă-fiică pe care toți ar trebui să le citim. E și microroman, deci merge într-o zi de weekend.

Interior Zero - Lavinia Braniște

Lavinia Braniște nu e chiar preferata mea, dar Interior Zero mi s-a părut cel mai bun roman al ei. Vorbește atât despre maternitate, cât și despre migrației plus piața muncii din România. Are niște elemente esențiale din viața unei femei pe care e musai să le avem în literatură.

Să ne fie la toți la fel de rău - Adi Schiop

Adi Schiop explorează tema homosexualității, la granița dintre literatură și observație antropologică. Mi-a plăcut romanul lui pentru că a reușit să îmbine atât descrierea personală, cât și cadrele sociale. Foarte raw și foarte bun!

Vara în care mama a avut ochii verzi - Tatiana Țîbuleac

Prin Vara… am descoperit că literatura poate folosi șu cuvinte comune, din imediata mea apropiere. Eram în liceu când am citit-o și am rămas profund impresionată. Un roman de familie care pune accentul pe relația mamă-fiu-boală. Minunat scrisă și minunat mod de a vorbi despre așa drame.

Noaptea nu uită - Silvia Dumitru

Silvia Dumitru explorează tema iubirii dintre două femei, iubire care se formează pe fundalul unui București ulltracapitalist, pe diferența de clase. Este un microroman, merge citit într-o zi la cafea.

Voi ce recomandări aveți?